La un an de cand 145 de pacienti arsi au ajuns la 11 spitale din Bucuresti, multi murind din cauza infectiilor dobandite aici, unii dintre medicii care i-au tratat sustin ca, desi speranta in schimbare a fost mare, pasii facuti sunt “foarte mici” si ca ar fi „groaznic” intr-o situatie asemanatoare.
Fac parte din grupul celor care nu au luat drumul strainatatii, ci au ales sa ramana in tara, sa incerce sa salveze vietile pacientilor greu incercati de soarta. Este vorba despre medicii romani care au ramas sa lucreze la spitale din Capitala, pe zona de urgente majore, zone unde nimeni nu si-ar dori sa ajunga.
Medicii, asistentele, infirmierele din 11 spitale din Bucuresti au trait, in noaptea de 30 spre 31 octombrie 2015 si in saptamanile de dupa, momente pe care nu le vor uita niciodata. Le catalogheaza simplu: “covarsitoare”, “de cotitura”.
Acum, la un an de la tragedie, emotia a ramas aceeasi atunci cand isi aduc aminte prin ce au trecut, alaturi de victime.
“Chiar fusese o zi foarte aglomerata si, la inceput, nici nu mi-am dat seama de amploarea evenimentului. Asta a durat de ordinul minutelor, pentru ca pe masura ce s-au derulat evenimentele si au inceput sa apara pacientii arsi, deja nu aveai cum sa nu fii implicat. si ne-am mobilizat toti, au sunat acasa si in jumatate de ora, toata sectia eram aici. si ne-am organizat aici, fiecare, toti dintre noi. (…) Un impact si emotional, si covarsitor prin oboseala, s-a acumulat foarte multa oboseala in zilele alea”, marturiseste medicul Ruxandra Mihai, de la Spitalul Bagdasar Arseni, amintindu-si acum, la un an, momentul primirii tinerilor arsi, arata Mediafax.
Medicii si-au pus si ei speranta in fenomenul „Colectiv”, speranta ca va veni o schimbare, ca aceasta nu va fi de moment si ca se vor putea asigura tratatamente la fel de moderne ca in tarile „civilizate”. La un an de atunci, recunosc insa ca s-au facut “pasi mici, foarte mici”, este “inca foarte putin” si ca multe au ramas doar pe hartie.
“Sunt foarte multe lucruri care inca nu s-au implinit, au ramas numai pe hartie si noi speram in continuare ca daca s-au pornit pe un drum bun, sa se continue! Pentru ca este, inca, mult prea putin, mult prea putin.(…) Din pacate, noi speram la mult mai mult. Adica, speram sa vedem mijloace moderne de tratament pentru arsuri, cu investitii importante, pentru ca e foarte important daca vrei sa faci medicina de calitate, atunci investitiile sunt foarte mari. Casa de Asigurari nu a adus banii necesari spitalului, din cate am inteles de la managerul spitalului, ba chiar nu s-au acoperit cheltuielile spitalului pentru pacientii arsi care au fost adusi la noi in spital si, practic, cele trei paturi au fost ocupate in permanenta toata aceasta perioada ”, a declarat seful sectiei de chirurgie plastica de la Spitalul Bagdasar Arseni, Andrei Carantino.
Medicul spune ca pentru tratarea arsilor nu este inca o sala de tratament si nici personal.
„Este nevoie de o sala, inca o sala pentru operatie special pentru tratamentul arsilor, nu putem sa ii amestecam cu alti pacienti din alte sectii. De asemenea, e nevoie de personal, poate nu neaparat doctori, ci asistente, infirmiere care sa ajute la tratamentul unui astfel de pacient. Tot timpul trebuie sa fie schimbat, sa fie intors de pe o parte pe alta. Noi astea am ajuns sa le facem noi, doctorii. (…) Doamne fereste, daca vine un cataclism (…) este, ar fi groaznic! si trebuie sa ne gandim foarte bine…”, spune Carantino.
“Deci, multi ne-am pus foarte multe sperante in momentul acela. Ca au fost sau nu au fost infaptuite, asta e mai putin, cum sa va zic, poti sa le ,«iei» ca sunt in curs de desfasurare. si speram ca acel moment sa fi schimbat ceva. Dar pasii sunt foarte, foarte mici, totusi!”, completeaza medicul Ruxandra Mihai.
Doctorii marturisesc ca au ramas cu „multe regrete” si sunt destul de multe lucrurile pe care si le imputa. Cadrele medicale vorbesc insa si de arsi de la Colectiv care le-au dat lectii de veselie si putere.
„Am avut si pacienti foarte gravi si pacienti mai putin gravi, cu care au fost momente nesecate de veselie si de faptul ca «viata merge mai departe». si viata a mers mai departe si cu bune si cu rele si …in viata este cuprinsa si moartea. E partea noastra. si am mers mai departe. Dar noi am vrea sa se schimbe ceva in sistem, am vrea sa se schimbe ceva. Pur si simplu privesti in ochii lor si atunci trebuie sa fii deschis si onest si cu tine insuti, ca sa poti sa fii onest cu ei (…) Ei sunt niste baieti minunati, cei care au fost aici. Ne-au si cantat… Deci eu ii iubesc, din toata inima mea ii iubesc! si pe Alex Pancu, si pe Marian Leusteanu, si pe Andrei Trifu, si pe Andrei Bud”, spune medicul Ruxandra Mihai.
Despre prietenii vorbeste si seful sectiei de chirurgie plastica care descrie momente „extraordinare” organizate de unii dintre tinerii tratati la Bagdasar-Arseni, dupa externare.
„Ce mi-a ramas in cap a fost un moment absolut extraordinar. La un moment dat, eu din dorinta de a schimba putin psihicul lor, am spus «hai, vindecati-va mai repede ca sa mergem sa bem o bere cu totii!». Ei bine, s-a implinit! Cand ei au plecat din spital, la un moment dat s-au organizat, ne-au sunat si au zis «haideti, ca noi ne-am facut bine, haideti sa mergem la o bere impreuna!» si am fost, intr-adevar impreuna, la un local civilizat. Poate pentru noi era un lucru obisnuit, dar pentru ei a fost un moment extraordinar. si l-am simtit si l-am vazut. Pentru ei era prima iesire dupa nenorocire. A fost un moment in care toti au simtit ca traiesc iar. A fost un moment in care toti ne-am bucureat ca eram impreuna, cu totii ne-am bucurat. Ei au simtit mult mai intens, au trait mult mai intens momentul ala, un moment fantastic, pentru ca si-au dat seama ca traiesc si ca pot sa revina la viata normala pe care o duceau inainte, chiar daca erau inca bandajati, chiar daca erau inca…dar a fost un moment fantastic”, spune Andrei Carantino.
Medicul regreta insa anumite declaratii facute atunci de unii colegi, de autoritati si de presa.
„Regret ca au fost declaratii, trebuie sa le spun, chiar daca se supara cineva, la un moment dat prostesti si din partea unor colegi, dar si din partea unor autoritati si din partea presei chiar. si am spus prostesti nu fiindca nu mi-a venit alt cuvant, dar mi-au demonstrat ca nu se stie despre ce e vorba intr-o asemenea situatie, nu s-a inteles prin ce au trecut oamenii astia si nu s-a inteles foarte bine ce ar trebui facut ca sa ne putem descurca mai bine si noi si ei in astfel de situatii”, adauga doctorul.
