Dumitru Dan este romanul care a calatorit pe jos doar in opinci peste 100.000 de kilometri. In 1908, Dumitru Dan se afla la Paris impreuna cu viitorii sai tovarasi de calatorie, Paul Pirvu, Gheorghe Negreanu si Alexandru Pascu. Doi studiau la Conservatorul National de Arta Dramatica, iar Dan si Pirvu la Facultatea de Geografie. O studentie stramtorata de resursele limitate, completate cu sustinerea de mici concerte de muzica si dansuri populare pe la diverse teatre pariziene.
Dan retine pentru istorie: „Printre cei doi care s-au inscris la Conservator era si un ardelean Paul Pirvu, din Sibiu, care canta foarte bine din caval, din fluier si din cimpoi. Celalalt, Pascu, canta din armonica, din flaut, din clarinet si erau dornici de muzica si s-au inscris la Conservator. Eu si cu Negreanu am cautat sa fim inscrisi la facultatea de Geografie pentru ca era de trei ani si sa terminam mai repede si sa iesim si noi ca profesori”.
In acest context apare provocarea si spectaculoasa schimbare a patru destine, in urma citirii unui anunt des intalnit in acele zile pe zidurile cladirilor si in paginile ziarelor: Touring-Club de France organizeaza un concurs de globe-trotteri in care sa se faca ocolul pamantului; recompensa era substantiala: un franc pentru fiecare kilometru parcurs pe jos in jurul lumii. Totul, in scopul stimularii turismului, unul dintre numeroasele obiective ale asociatiei franceze.
In conditii stricte, Dan marsaluia timp de 10-12 ore pe zi, indiferent de vreme…
Intrecerea urma sa se desfasoare in conditii stricte si de o rigoare deosebita, traseul, la alegerea concurentilor, trebuind sa fie parcurs integral pe jos: „Acolo, luand conditiunile, ne-au cerut asa: ca trebuie sa facem un program, un itinerariu prin care sa aratam pe unde mergem, pe unde trecem, cati kilometri facem si in cati ani. Au venit desigur multi amatori francezi, englezi, germani, italieni, spanioli, americani, din diferite tari, dintre care 196 de straini au fost admisi si patru romani, 200 de persoane asadar”.
Pentru a face cat mai multi kilometri, concurentii romani au venit cu ideea de a parcurge pe jos si distantele dintre continente, cele pe care le traversau cu vaporul. Cand, pentru traversarea marilor si a oceanelor, se impunea imbarcarea pe o nava, ei marsaluiau timp 10-12 ore pe puntea vaporului, un du-te-vino continuu, intr-o indiferenta totala fata de conditiile de mediu si fata de curiozitatea celorlalti calatori. Toti pasii erau inregistrati de pedometrul montat la picior, iar ulterior distanta parcursa astfel era certificata de catre capitanul de vas.
In costume nationale si insotiti de un caine ciobanesc mare, negru si prietenos, pe nume Harap, cei patru prieteni lasa in urma Capitala, nestiind daca o vor mai revedea vreodata.
74 de tari, 30 de colonii, trei oceane si sapte mari!
Marea aventura avea sa inceapa pe 1 aprilie 1910, la Bucuresti, sub o ploaie marunta si un cer gri, plin de nori. „Au urmat Budapesta, Viena, Praga, Dresda, Berlin, Hamburg, Flensburg, Copenhaga, Oslo, Stockholm, Petersburg (Leningrad), Novgorod, Moscova, Tbilisi (Georgia), Teheran, Bagdad, Damasc, Ierusalim, Cairo, Assuan (Egipt), Port Sudan (Sudan), Mecca, Aden, Mogadishu, Mozambic, Antananarivo. In Australia: Adelaide, Melbourne, Sydney, Brisbane. Apoi, Wellington, Colombo (Sri Lanka), Bombay, Calcutta, Rangoon (Myanmar), Bangkok, Colonia Capului (Africa de Sud), Corrientes (Argentina), Montevideo, Buenos Aires (Argentina), Santiago de Chile, Sucre (Bolivia), Lima (Peru), Quito (Ecuador), Bogotá, Panama.
Dupa ce am ajuns la Vladivostok, ca sa ajungem in Alaska, trebuia sa trecem stramtoarea Bering. Asa ca ne-am dus pana la parela 67˚ (Nord) si am ajuns la o temperatura de (minus) -36˚ C ca sa putem sa gasim stramtoarea inghetata.
Din Alaska am coborat mai departe de la Juneau, la Vancouver, San Francisco, Acapulco, San Salvador, Managua, San Jose, Casablanca si Alger.
Am venit din nou pe partea de est a Africii, apoi Palermo. In Italia: Napoli, Roma, Milano, Locarno, in Elvetia, Berna. Am intrat (in Franta:) Belford, Paris, am continuat cu Bruxelles, Haga, Amsterdam, Londra, Glasgow, Quebec, Montreal, Ottawa, Detroit, New York, Washington, Havana, Port-au-Prince (Haiti), Santo Domingo (Republica Dominicana), in Caracas, Lisabona, Gibraltar, Madrid, Barcelona, Malta, Atena, Constantinopol, Sofia, Belgrad, Turnu-Severin, Craiova, Bucuresti”, povesteste Dumitru Dan in jurnalul sau de calatorie, conform Historia.ro.
Pe parcursul aventurii, echipa de patru romani a avut nevoie de 28 de costume nationale si 497 perechi de opinci, toate originare din Romania si trimise in avans la locuri dinainte stabilite ale itinerariului de catre familiile acestora…
Aleg ca pe tot parcursul calatoriei sa poarte costum national, opinci si tricolorul in diagonala pe piept, iar pe unde vor poposi sa danseze si sa cante melodii din folclorul romanesc, asigurandu-si in acest fel si resursele necesare in calatorie.
„N-aveam mijloace. Am cerut societatii franceze ca sa ne aprobe sa mergem in costume nationale, pentru ca nu ne dadea voie sa primim bani de-acasa, nici sa plecam cu bani de-acasa, cu toate ca acasa era saracie. Nu avea cine sa ne trimita noua bani ca sa cheltuim sase ani de zile prin lume, sa mancam si sa dormim in hoteluri. Deci, societatea ne-a aprobat sa mergem in costume nationale, sa dam spectacole de folclor pentru existenta”.
Pascu canta la armonica, fluier si cimpoi, Negreanu si Dan, voce, Paul Pirvu, fluier si caval, si cunosteau cu totii jocuri populare.
Din pacate, primul care pierde pariul cu viata este chiar Alexandru Pascu, acesta fiind rapus de opiu, in palatul unui rajah din Bombay. A doua pierdere: Gheorghe Negreanu se prabuseste intr-o prapastie din muntii Nan-Ling. A treia pierdere: Paul Pirvu nu mai poate merge. Dumitru Dan ramane singur. Reumatismul contractat pe indelungatele drumuri de gheata si zapada ale Siberiei, in fata carora au „luptat” doar cu neaosele opinci, si-a cerut raspicat tributul.
Momentele dificile prin care trecea Romania in 1916 (se pregatea sa intre in razboi) il fac pe romanul nostru sa nu duca la sfarsit cei 4.000 de kilometru ramasi in marea cursa.
Desi valoarea premiului fusese serios diminuata de problemele economice ale vremii,Dumitru Dan parcurge kilometrii ramasi dupa razboi, in anul 1923, pe un itinerariu stabilit de organizatori. Pleaca din nou din Bucuresti, trece prin Belgrad, Pristina, Skopje si Tirana, traverseaza Muntenegru, Mostar, Sarajevo, Zagreb, traverseaza Slovenia, intra in Italia, trece prin toate marile orase din nord, Udine, Torino, Milano, punct pana la care Dumitru Dan parcursese, dupa un calcul al revistei „Ilustrazione del Popolo”, nr. 46 din 1923, 98.300 km.
Continua drumul prin Elvetia si Franta – si ajunge la Paris la 20 iulie 1923, unde este incununat campion mondial si primeste premiul de 100.000 franci pentru cei 100.000 de kilometri parcursi pe jos, in jurul pamantului.
In Cimitirul Eroilor din Buzau, exista o parcela imprejmuita cu un gard de sarma ruginita, la capataiul careia se afla o cruce din fier aproape cazuta; pe ea, fara nicio alta explicatie, un nume: „Dumitru Dan 14.VII.1890 – 4.XII.1978”. Acolo, isi doarme somnul unul dintre primii globe-trotteri ai lumii, romanul Dumitru Dan…
Sursa: observator.tv
