Isopul este prezent dintotdeauna in mediul eclezial. La greci era folosit pentru purificarea templelor. De altfel, cuvantul grecesc din care se trage cea mai raspandita denumire europeana, care transcede limbile, inseamna „planta sfanta”.
Isopul, cunoscut inca din timpuri biblice drept planta sfanta a devenit cunoscuta datorita puterilor sale tamaduitoare, alaturi cedru, maslin, mirt, scortisoara si de vita de vie. Planta era folosita de vechii egipteni in curatarea templelor, iar in timpurile lui Iisus pentru curatarea ritualica a leprosilor. Romanii au folosit si ei aceasta planta pentru a se proteja impotriva ciumei.
Avand origini mediteraneene, isopul este o planta delicata cu flori violacee, roz sau albe, inmanuncheate intr-o inflorescenta, care apar din luna iulie pana in septembrie.
In scop fitoterapeutic si dietetic se utilizeaza toate partile aeriene ale plantei: tulpina, frunze, flori, care pot fi administrate sub forma de pulbere, de macerat sau de infuzie.
Efectele benefice ale isopului se datoreaza unui complex de substante active: minerale (calciu, potasiu, fier, mangan, cupru), glucide, flavonoide, rasini si taninuri. Gratie acestui rezervor de substante, isopul este recomandat in tratamentul unui numar impresionant de afectiuni, printre care bolile respiratorii (astmul bronsic), hepatice (inclusiv ciroza), cardiovasculare ( hipertensiune ), psihice (schizofrenie) si cancerul. Recent, cercetatorii au descoperit ca isopul detine si proprietati bactericide (distruge bacteriile), antiseptice, astringente, antivirale, cicatrizante, diuretice, expectorante si sedative.
