Preocuparea pentru alinarea si vindecarea suferintelor trupesti si sufletesti ale credinciosilor s-a aflat din cele mai vechi timpuri in centrul lucrarii pastorale a Bisericii noastre. Dupa cum spune Sfanta Scriptura, „nimeni nu este fara de pacat chiar daca viata lui pe acest pamant ar fi de numai o zi” (Iov 14, 4), nu exista nici un om care sa nu sufere de o boala trupeasca sau sufleteasca.
Pentru vindecarea acestor boli, Biserica a randuit Sfanta Taina a Maslului, o slujba care, prin rugaciunile preotilor si prin ungerea cu untdelemn sfintit in numele Domnului, aduce bolnavului alinare sau vindecare, potrivit credintei lui.
Untdelemnul care constituie materia Tainei Sfantului Maslu este un simbol al indurarii divine si totodata un medicament, un mijloc de insanatosire, intrebuintat in scopuri terapeutice din cele mai vechi timpuri, scrie ziarul Bisericii.
Untdelemnul de la Sfantul Maslu, fiind binecuvantat de preoti cu invocarea lui Dumnezeu, este impregnat de harul dumnezeiesc al Sfantului Duh, ca si apa Botezului. El are puterea de a curati sufletul prin iertarea pacatelor si a tamadui trupul prin izgonirea bolilor, impartasind mila si indurarea lui Dumnezeu. De aceea, untdelemnul ramas de la Maslu, ca si faina binecuvantata in cadrul slujbei, trebuie pastrate cu cinste, in loc curat si ales.
Istoria untdelemnului folosit de Apostoli
„Vechimea practicarii acestei taine este considerabila, iar textul de la Iacov, 5,15 demonstreaza administrarea ei inca din timpul apostolilor, de asemenea si proveniența ei de la Hristos insusi, Adevaratul izvor al tamaduirii. Textul de la Marcu 6, 13 subliniaza faptul ca vindecarea cu untdelemn era practicata de apostoli chiar cand erau cu Hristos: „ungeau cu untdelemn pe mulți bolnavi si-i faceau sanatosi”, iar textul de la Marcu 16, 15-18 demonstreaza ca practica vindecarii ocupa un loc important in misiunea apostolilor, fiind in acelasi timp o porunca divina: „Mergeți in toata lumea si propovaduiți Evanghelia la toata faptura… Peste bolnavi isi vor pune mainile si se vor face sanatosi”.
Untdelemnul se poate pune sa arda in candele, fie in casa, fie in biserica, si poate fi intrebuintat si la miruit. in unele parti, din faina binecuvantata se fac prescuri pentru Sfanta Liturghie. Betisoarele folosite pentru ungere se aduna si se ingroapa ori se ard, aruncandu-se cenusa in loc curat.
in anumite zone ale tarii este obiceiul ca, din faina si din untdelemnul binecuvantat la Sfantul, sa se faca painisoare care se dau bolnavului spre a fi mancate. De asemenea, bolnavului se da sa guste din untdelemnul sfintit indata dupa Sfanta impartasanie, apoi restul e folosit in mancarea care se pregateste pentru el. Un alt obicei frumos este intalnit in zona Moldovei, in Vinerea Patimilor: cei care ajuneaza in aceasta zi pregatesc o turta, facuta din faina binecuvantata la Sfantul Maslu si agheasma, pe care o consuma cand isi incheie ajunarea.
Multi credinciosi au tendinta sa creada ca vindecarea vine prin consumarea propriu-zisa a untdelemnului si a fainei binecuvantate, si fac abstractie de puterea rugaciunii si necesitatea credintei. De aceea, trebuie retinut faptul ca alinarea sau vindecarea vin prin ajutorul si mila lui Dumnezeu, si nu prin untdelemnul sfintit, ca printr-un element magic.
