Desi cei mai multi dintre noi nu am considera de mare folos aceste daruri ale naturii, ghinda si scoarta de stejar pot fi considerate adevarate medicamente. Citeste in continuare care sunt beneficiile acestora si cum pot fi ele folosite spre binele organismului nostru.
In nemarginita ei bunatate pentru toate fapturile vii, mama natura are grija si de bietele vietuitoare ale padurii, pe care iarna le ameninta cu foamete si inghet. Exact acum, cand oamenii strang ultima recolta din gradini si livezi, pregatindu-se sa o depoziteze in hambare, arborii din paduri isi scutura roadele singuri, spre bucuria salbaticiunilor. Alunele, ghinda, castanele, jirul, scorusele – toate se gasesc din abundenta in luna noiembrie, prin lizierele si luminisurile atinse de aripa toamnei. Si, cum in marea farmacie a naturii darurile de hrana sunt si daruri de sanatate, fructele padurii reprezinta, si ele, leacuri adesea miraculoase, pe care toamna ni le aduce in dar.
GHINDA
Acum, in noiembrie, frumoasele fructe ale stejarilor, cu palariutele lor asezate pe crestet, formeaza un adevarat covor in padurile de deal si de campie sau in preajma arborilor solitari. In urma cu un secol, ghindele erau considerate o adevarata bogatie, culeasa cu grija, pentru a fi folosita ca medicament pentru oameni si ca aliment pentru animale, pe perioada iernii. Ele erau, totodata, si obiecte de veneratie magica. Astfel, se credea ca ghindele contin in ele o tainica esenta a vigorii stejarului, capabila sa redea puterile celor bolnavi sau obositi, sa prelungeasca tineretea si sa aduca noroc si prosperitate. Ghinda se administra uscata si pisata, sub forma de decoct, plamadita in vin sau sub forma unei „cafele” .
Preparate din ghinda
Pulberea de ghinda – se culeg ghindele si se lasa sa se usuce intr-un loc calduros si bine ventilat, in strat de 2-3 degete grosime, timp de 3-4 saptamani. Dupa ce s-au uscat, se macina cu rasnita electrica de cafea sau se piseaza in piua, iar din pulberea obtinuta se administreaza cate 3-4 lingurite pe zi.
Cafeaua de ghinda – pe o tava incinsa se prajesc, vreme de un sfert de ora, ghinde si seminte de naut (in proportie 2:1), amestecandu-le mereu, asa incat sa nu se rumeneasca prea tare. Se macina si se obtine o pulbere maronie – cafeaua de ghinda. Se pun la o jumatate de cana de apa (150 ml) 1-3 lingurite din aceasta pulbere, dupa care se mai lasa se fiarba 2-3 minute. Se consuma calda. Iata in continuare cateva indicatii terapeutice:
Diaree, dizenterie – se iau 3-4 lingurite de pulbere de ghinda pe zi, pe stomacul gol. Planta se tine sub limba vreme de cateva minute, dupa care se inghite cu apa. In cazurile grave, doza se poate mari pana la 10 lingurite pe zi, acest leac vegetal avand o toxicitate foarte scazuta.
Adjuvant in hemoragii interne – se administreaza pe stomacul gol 2-3 lingurite de pulbere de ghinda, foarte fin macinata. Daca hemoragia este puternica, se fierb 6 lingurite de pulbere de ghinda intr-o cana de apa, vreme de doua minute, dupa care se filtreaza si se consuma pe stomacul gol, in doza unica.
Colita de fermentatie, enterita – se beau 2-3 cani de cafea de ghinda pe zi. Acest preparat nu se va indulci si va fi baut intotdeauna pe stomacul gol, inainte de masa.
Ulcer, gastrita – se administreaza cate 1 lingurita de pulbere de ghinda de 2-3 ori pe zi, intre mese sau atunci cand apar dureri (dar intotdeauna pe stomacul gol). Acest remediu are efecte antiacide, calmante gastrice si cicatrizante.
Debilitate, anemie – se face o cura de o luna, timp in care se administreaza in fiecare zi cate 3 lingurite rase de pulbere de ghinda. Pentru a nu aparea constipatia, se administreaza concomitent si tarate de grau, miere, fructe proaspete.
Surmenaj, dureri de cap pe fond de oboseala – se bea o cafea de ghinda (obtinuta din 2-4 lingurite la o cana de apa) indulcita cu miere. Are un efect energizant oarecum asemanator cu cel al cafelei clasice, dar fara sa mai apara acea accentuare a oboselii, resimtita dupa trecerea efectului cofeinei.
SCOARTA DE STEJAR
Scoarta de stejar se recolteaza numai de pe ramurile tinere (de 2-4 ani), in special primavara, dar si in lunile noiembrie-decembrie, inainte de a se opri circulatia sevei. Scoarta se usuca la soare sau in cuptor. Fructele (ghinda) au si ele calitati terapeutice si se aduna toamna tirziu.
Datorita continutului ridicat de tanin, principii amare, saruri de calciu si potasiu, scoarta tanara si ghindele ajunse la maturitate sunt tonice, antifebrile, avand proprietati antitoxice si antiseptice asupra florei microbiene la nivel stomacal.
Coaja se intrebuinteaza sub forma de fiertura recomandata, in special, pentru combaterea hemoroizilor, diareei si dizenteriei. De asemenea, coaja de stejar intra in compozitia ceaiului antidiareic si antiinflamator. In scop tonic, se ia dimineata pe nemancate si seara, cate o lingurita de pulbere de ghinda.
Infuzia din coaja de stejar este indicata contra febrei, in combaterea viermilor intestinali si in tratarea rahitismului. Se poate combina si cu urzica moarta, roinita sau ace de brad.
Contra hemoroizilor, se administreaza in timpul meselor 1-2 pahare de vin rosu, in care s-au macerat 30 g coaja proaspata, spalata, strecurandu-se si indulcindu-se cu putina miere. Tratamentul dureaza 8 zile, repetandu-se periodic.
Cu 0,5 l decoct din coaja de stejar fiarta timp de 10 minute, in care se adauga doua albusuri de ou crude, bine batute, se pot provoca varsaturi in diverse intoxicatii.
Extern, baile cu decoct din coaja de stejar aduc vindecarea in diferite boli de piele cu ulceratii, degeraturi, hemoroizi si in transpiratia excesiva a picioarelor si a mainilor.
Sursa: ziarulunirea.ro
