„Sfanta Cruce nu este pusa de mana omeneasca ci creste natural din pamant. La ea se vindeca numai oamenii bolnavi. Acesti oameni, cand se aduc aici, ii asez in interiorul paraclisului. Se inchina Sfintei Cruci, le citesc cateva rugaciuni si-i ung cu untdelemn din candelele neadormite. Dupa aceea ii las langa Cruce cateva zile si nopti caci dormind, prin vis, majoritatea se tamaduiesc dupa cum am multe exemple. Iar la Crucea de afara se vindeca numai animalele bolnave. Se aduc si se priponesc langa ea si dupa o noapte se vindeca” spunea in urma cu multi ani protosinghelul Anastasie Negara unui curios venit sa viziteze Manastirea Dervent sau Manastirea „Crucii de leac”.
In perioada imparatului roman Diocletian, pe locul unde acum se afla biserica manastirii Dervent, au fost martirizati patru crestini. Identitatea lor nu este unoscuta, insa s-au pastrat patru cruci de piatra care au puteri tamaduitoare, atat pentru trup cat si pentru suflet.
Dintre cele patru Sfinte Cruci care au existat initial la Dervent, una mare si trei mai mici, dupa cum spune traditia „crescute din pamant”, in prezent se mai afla doua: cea mare, care are puteri tamaduitoare, este adapostita in paraclisul din partea stanga a bisericii, iar cea mica se afla in afara bisericii, in stanga altarului si la ea se vindeca animalele bolnave. Celelalte doua cruci mici au fost scoase din pamant, dupa cum arata legenda, in timpul stapanirii otomane.
Crucea cea mare, din paraclisul din stanga bisericii, are dimensiunile de 0,71/ 0,60 m. Intrucat exista obiceiul de a se dormi peste noapte langa Sfanta Cruce, s-a renuntat la a se sluji in paraclisul in care aceasta se afla, dar in mod curent se savarseste aici Taina Sfantului Maslu si se citesc rugaciuni pentru bolnavi. De-a lungul anilor, unii pelerini, dorind sa posede fragmente din aceasta sfanta relicva, in elanul lor nechibzuit au ciobit-o in fel si chip, motiv pentru care ea a fost acoperita cu o tabla nichelata frumos ornamentata, avand reprezentata pe o fata icoana Sfantului Apostol Andrei, iar pe cealalta – Rastignirea Mantuitorului.
Se spune ca aici zilnic, oameni in suferinta se tamaduiesc prin rugaciune sau chiar prin simpla atingere. In timpul staretului Anastasie Negara (1931-1932) s-au tinut chiar dosare care cuprindeau marturiile scrise ale celor vindecati aici, din pacate distruse de comunisti dupa inchiderea manastirii in 1959, o data cu numeroasele carje si bastoane lasate de asemenea spre marturie de cei care si-au aflat in mod minunat tamaduirea.
Manastirea se afla langa satul Galita din judetul Constanta, in apropierea Dunarii si se poate ajunge din DN3 numai ca la Silistra trebuie trecuta Dunarea cu Bacul.
Sursa: jurnalul.ro
