Daca in 2015 tragedia din clubul COLECTIV inlacrima Romania, cu 64 de morti, nu trebuie uitat ca in 1971, in Certej, drama fusese mult mai mare: 89 de decedati dupa ruperea iazului de decantare al Exploatarii Miniere Certej. Pentru a evita declararea doliului national, Ceausescu a ”ras” de pe lista 44 de persoane, trecand la capitolul ”si altele” tragedia. Cea mai mare catastrofa pe timp de pace de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.
”S-a rupt decantorul. S-a rupt decantorul!” sunt vocile ce se aud, disperate, in crucea noptii, astupate, imediat, de zgomotul produs de furia malului, a sterilului si a apei otravite plecate, toate, la vale. E 30 octombrie (data blestemata in istoria Romaniei) 1971, cu cinci minute inainte de ora cinci dimineata, Certeju de Sus, judetul Hunedoara. O bubuitura ca de explozie atomica. Din 1936, de cand a inceput serios exploatarea, si pana acum, in 1971, iazul de decantare s-a tot umplut. Nu s-a tinut cont cu ce. Elementele de compunere au fost total diferite ca granulatie, specialistii avand sa se mire, peste ani, ca structura rezistase atata timp, arata A1.
Oamenii dorm cand 80 de metri din dig se frang. Intr-o secunda, 300.000 de metri cubi de steril evadeaza, ajungand pana la cinci kilometri departare. Un sfert de ora dureaza tragedia: sase blocuri de locuinte, cu 25 de apartamente fiecare, sunt rase, efectiv, de pe suprafata pamantului, un camin de 30 de camere dispare, sapte locuinte individuale si 24 de gospodarii sunt grav avariate. 89 de oameni mor, alte 76 sunt ranite. De fapt, numarul exact nu se va sti niciodata, pentru ca multi muncitori venisera la lucru din Oltenia ori Moldova. Mai mult, cu o seara in urma avusese loc un botez, se adunasera multe suflete.
Ceausescu afla. Imediat, din Deva sunt trimise, spre Certej, ambulantele. Drama e, normal, uriasa. Se cauta supravietuitori, dar e foarte greu, pentru ca malul a format o pasta cleioasa, dificil de trecut. Se aud tipete, lumea striga dupa ajutor. Victimele sunt gasite dezbracate, cianura le-a ars hainele, identificarea e greoaie. Securitatea, Militia, intra pe fir. Ilie Verdet, membru al Comitetului Central al PCR, e trimis in zona. Raporteaza. Ceausescu decide sa taie din numarul celor decedati si sa anunte, oficial, numai 45, pentru a nu fi obligat sa decreteze stare de doliu national.
Trupurile neinsufletite sunt duse la caminul cultural din Certej, unde militarii le spala cu furtunul si le pregatesc de ingropaciune. Oficial, la Primarie sunt inregistrate 82 de persoane, decedate prin ”asfixiere accidentala prin inec”, dar localnicii stiu ca nu acesta este numarul real. Unii vorbesc chiar de 200 de morti.
Exista si supravietuitori. Inginerul Ioan Gavra avea sa-si piarda sotia si pe cele doua fetite. ”Am stat internat in spitalul din Deva trei luni, in cel din Timisoara o luna, apoi am ajuns la Cluj. 30 de zile m-au intors cu cearsaful, iar medicii spuneau ca nu mai scap. Am pierdut tot. Doar verghieta o mai am de atunci. E tot ce mi-a ramas”, spunea, in noiembrie 2001, in ziarul ”Hunedoreanul”.
Statul comunist i-a despagubit pe cei care au avut de suferit in urma tragediei de la Certej. Supravietuitorii de la blocurile distruse au primit cate un apartament, iar cei carora li s-au daramat casele au putut sa-si ridice altele cu materiale de constructii primite de la autoritati. Cu numai o saptamana inainte de dezastrul de la Certej, ministrul minelor, Bujor Almasan, impreuna cu o comisie guvernamentala, au fost la Certej, unde au verificat iazul de decantare si au decis ca acesta este inca functional, dupa care au aniversat cu mare pompa 225 de ani de minerit. Dupa un an de cercetari si audieri, ancheta a decis ca tragedia este urmarea unor imprejurari ce nu puteau fi prevazute. Nimeni nu a fost gasit vinovat pentru moartea celor 89 de victime…
