Planta utilizata ca planta medicinala, patlagina poate fi gasita aproape peste tot si cu siguranta ai calcat pe ea de multe ori. Desi nu stiai, aceasta este una dintre cele mai vindecatoare plante de pe planeta.
Cunoscuta la noi in limbaj popular si ca ”iarba grasa”, ”iarba mare” sau ”iarba bubei”, patlagina a fost folosita din timpuri stravechi ca remediu la intepaturi de insecte, muscaturi de sarpe, diverse infectii, rani, taieturi.
Patlagina contine, mai ales in frunze (Folium Plantaginis), mucilagii, tanin, glucozizi, vitaminele A, C si K, caroten, minerale, enzime, pectine, flavonoide, substante antibiotice, aucubina. Are proprietati antiinflamatoare, analgezice, antibiotice, cicatrizante, antiseptice, hemostatice etc. si contribuie la cresterea imunitatii.
De la patlagina se folosesc indeosebi frunzele, sub forma de ceai, siropuri, tinctura, cataplasme sau unguent. Planta poate fi folosita si in stare cruda, atat frunzele cat si mugurii si florile fiind comestibile.
Ceaiul si siropul de patlagina sunt folosite indeosebi impotriva tusei si a infectiilor respiratorii. Patlagina are efecte deosebite si in cazuri de diaree, astm, bronsita, hipertensiune arteriala, reumatism, stomatite, faringite s.a. De asemenea, are proprietati depurative si regleaza secretia gastrica. Ceaiul de patlagina se prepara, de regula, punand 1-2 lingurite de planta la 250 ml apa clocotita. Se lasa cca 10 minute, apoi se strecoara. Se pot bea cate 3-4 cani de ceai pe zi.
Sub forma de extract este foarte utilizata ca tratament naturist in afectiunile respiratorii, avand efect expectorant, precum si efect de relaxare asupra cailor respiratorii.
In uz extern poate trata abcese, herpesul, acneea, diverse bube, taieturi, furuncule, zona zoster.
Din traditia utilizarii acestei plante in medicina populara amintim folosirea frunzei ca leac pentru rani, bube, umflaturi. La rani se punea zeama din frunze proaspete strivite, iar la umflaturi se faceau oblojeli cu frunzele oparite. Branca se trata cu abureli de patlagina, dupa ce se faceau mai intai cataplasme din frunze. Se mai punea in cataplasme si bai calde la inflamatiile articulare de natura reumatismala. Zeama de patlagina se dadea copiilor contra limbricilor, conform ”Enciclopediei de etnobotanica romaneasca”.
Ceaiul din frunze se lua contra tusei, tusei magaresti, raguselii, naduselii. In Vlasca, spre exemplu, patlagina se fierbea inabusit in vin alb si asa se lua contra tusei. Decoctul din radacini si frunze se lua contra tuberculozei. In Teleorman, se culegeau frunze si radacini, se tocau marunt, se fierbeau in lapte dulce, care apoi era strecurat. Din acest preparat se dadeau bolnavului cate trei cesti pe zi, iar resturile se puneau calde pe piept, facandu-se astfel un tratament de sase saptamani. La Nereju, patlagina si fereguta se pisau si se puneau in tuica, preparat care se lua contra durerilor de stomac. In Muscel, radacina de patlagina, radacina de osul-iepurelui si isma se plamadeau in rachiu, din care se bea dimineata pe nemancate, contra ”boalei de ranza”. La Iasi, patlagina se vindea in piata pentru ceaiuri contra bolilor de ficat si de splina. Decoctul de radacini fierte in apa in amestec cu zahar era luat contra durerilor de stomac.
Sursa: realitatea.net
