Despre soc, in popor se stie de veacuri ca este un copac altfel. Pe florile sale nu se aseaza nici o albina, frunzele si scoarta sa nu tenteaza nici un ierbivor, iar crengutele sale sunt goale pe mijloc. Apoi, socul este cel care vesteste ca primavara s-a sfarsit si raman la putere dogoritoarele zile de vara, buchetelele sale albe si parfumate fiind ultimele flori ale primaverii. Socul este recunoscut, deopotriva in folclorul romanesc si in cel european, drept planta de leac, dar si magica. In satele din nordul Moldovei si din Ardeal, se spunea ca socul este ocrotit de catre „iele” sau de catre „cei din vant”.
In lunile mai – iunie natura ne rasfata simturile cu mireasma proaspata si placuta a florilor de soc. Denumit in traditia populara si coramnic, holer sau soace, aceasta planta ocupa un loc de cinste in tratarea multor afectiuni, fiind considerata, inca din antichitate, cel mai eficient medicament antiviral natural.
Florile de soc au actiune sudorifica, diuretica, anti-inflamatoare si expectoranta, fiind eficiente in tratarea unor boli inflamatorii si congestionante ale aparatului respirator, utilitatea acestora fiind dovedita in special in starile febrile. Acestea contin nitrat de potasiu, caroten, vitamina C, zaharuri, mucilagii, fapt pentru care, sub forma de ceai sau suc, elimina excesul de apa de la nivelul tesuturilor, ajuta la dizolvarea stratului adipos si stimuleaza digestia. Din acestea se prepara leacuri pentru raceala si reumatism, dar si socata, delicioasa bautura racoritoare.
